Sindromul de baiat

Pe la inceputurile noastre, acum foarte mult timp am fost la o intalnire cu doi dintre colegii mei, sa preluam partea de creatie pentru imaginea unei firme. Zis si facut. Ne-am afisat noi cu un sfert de ora mai devreme, ca asa e frumos in business, mai mult decat punctuali. Am fost invitati intr-o sala de conferinte, chiar langa biroul directorului, am fost serviti cu o cafea, un ceai de catre o domnisoara foarte draguta de altfel. Pana aici totul decurgea conform asteptarilor noastre si de ce nu conform planului.

Domnisoara draguta de care va povestesc acum pleaca grabita sa-si anunte seful de sosirea noastra, lasand usa intredeschisa. Dintr-o incapere alaturata se aude: ” Sefuuu…au venit baietii cu site-ul!” Pe atunci nu mi s-a parut nimic anormal, toti eram baieti la intalnirea respectiva si da primul lucru pe care trebuia sa-l facem era site-ul firmei. Rezultatul discutiilor cu “seful” nu a fost cel scontat. De fapt pot spune ca toata intalnirea a decurs dezastruos.

Inca de atunci ne creasem un obicei, ca la sfarsitul zilei sa ne adunam, sa stam un pic de vorba despre ceea ce facusem in ziua respectiva. Asadar, in acea superba zi de vara am iesit la o terasa in centrul capitalei pentru a discuta. Inevitabil pe lista subiectelor, intalnirea cu “seful”. Ce am inteles noi din aceasta intalnire? Ca “seful” cunostea un “baiat” care se pricepea si el la “facut site-uri” si ca pretul nostru nu este deloc ancorat in piata. El cu “100 Dolari rezolva”. Am inteles atunci ca intalnirea noastra nu a avut succes din motive independente de noi.

Am mers mai departe, alte intalniri, alti “baieti”. Ne-am dat seama ca fiecare persoana cu care ne vedeam cunostea cate un “baiat” “priceput si ieftin”. Ajunsesem in prag de faliment, crezand ca nu avem si nu vom avea nici o sansa in acest domeniu guvernat de “baieti”. Eram de-a dreptul frustrati. Prima intamplare, pe care o considerasem izolata, de fapt devenise un sindrom al pietei. Noi l-am botezat “sindromul de baiat”.

Mare sedinta mare la noi in firma. Am primit task ca fiecare dintre noi sa se intalneasca cu cate un “baiat” pentru a-i cunoaste avantajele pe piata, beneficiile oferite, ce mai…totul. Ghiciti ce am aflat. Calitate a serviciilor mult sub media pietei, pret foarte mic, dar pe masura serviciilor oferite, fara fiscalizare, de fapt o adevarata piata neagra…ce mai, tot ce-ti puteai dori de la un colaborator. Dar, cum puteai sa mergi la client si sa-i zici toate astea?

Am hotarat ca trebuie sa fim perseverenti si sa ne oferim serviciile in continuare, oricui este dispus sa aiba incredere in noi. Am avut o revelatie care ne-a intarit convingerea si ne-a dat tarie sa continuam si sa o facem asa cum ne dorim noi. “Seful”, da cel din prima intalnire, ne-a sunat ca doreste sa ne vedem. Am fost, fiind foarte curiosi sa vedem ce doreste de la noi. Surprindere maxima. Terminase proiectul cu “baiatul” si a fost atat de “multumit” de colaborarea cu “dansul” incat a hotarat sa schimbe tot si sa lucreze cu noi.

De atunci avem in firma un moto glumet: “Noi nu suntem baieti!” pe care mergem si-l explicam clientilor nostri ori de cate ori avem ocazia.